Nu mai sunt creștin, ceea ce reduce imens interesul meu în a contribui pe acest blog. Ca și creștin consideram că a prezenta ca și creștin acceptarea evoluției nu este nici o contradicție (decât cu literalismul Bibliei) și voiam ca acest blog să prezinte o dovadă în acest sens.
Pe scurt vreau să prezint viata mea religioasă și voi descrie pe scurt motivele de-conversiei mele și să clarific că nu are nici o legătură cu (ne)-acceptarea evoluției. Deci pe scurt, am fost creștin activ pentru 15 ani din viată, deși activitatea a avut urcușuri și coborâșuri ca orice creștin ce cunosc.
M-am născut și mi s-a promovat o perspectivă creștin ortodoxă dar la vârsta de 16 ani m-am aliniat unei perspective neo-protestante ce făcea cel mai mult sens: BO are probleme în anumite pasaje ale Bibliei, între care ideea că pentru un preot trebuie să îl numești „părinte”, când Scriptura zice să nu o faci, etc. Nu vreau să zic că a ataca poziția ortodoxă este justificată (sau nu) cu aceste versete, dar aceasta era perspectiva mea de atunci.
Un motiv important pentru mine a fost și faptul că am fost în contact cu literatura creaționistă ce am crezut-o până aproape de vârsta de 20-21 de ani. Totuși am început să găsesc greșeli relativ constante în Scriptură. Mai apoi am început să întreb diferiți creștini despre greșeli factuale ale Scripturii și de obicei răspunsul fiind: „o să îți răspund mai încolo” și niciodată acel „mai încolo” nu venea. Alții, relativ puțini mi-au spus: „trebuie citită Biblia neliteral, deoarece era perspectiva autorului, ce trebuie să o iei în calcul”. Acest răspuns apare de obicei doar când pasajele erau relativ nerelaționate cu o doctrină cheie. De exemplu faptul că Dumnezeu îi zice în Samuel că pământul e susținut pe piloni.
Am văzut un clip legat de creaționism vs evoluție făcut de Aron Ra ce mi sa părut foarte puternic: cei mai mulți dintre marii creaționiști mint asupra creației. Tot ce am făcut după (și inclusiv pe acest blog) e să testez ceea ce au zis creaționiștii și am văzut că ei greșesc sistematic. E greu să judec să zic că ei mint, dar cu siguranță sunt mult mai multe greșeli în ceea ce susțin.
Totuși de ce m-am deconvertit? Problema mea cea mai mare a lui Dumnezeu, excluzând faptul că nu există nici o dovadă fizică (chiar susținut de Scriptură în Evrei 11:1), este că dacă El există (ce nu vreau să comentez asupra existenței sale) e că nu este un dumnezeu bun. În viața fiecăruia oamenii trec prin suferință și în jurul meu am văzut oameni buni ce au suferit nespus fără vină în ultimii ani. Dacă Dumnezeu ar permite asta și se pare că permite, cel puțin nu îl face demn de rugăciune. De asemeni, după ce am luat o poziție agnostică/atee n-am văzut nimic schimbându-se (poate doar că nu mai mă rog) dar am făcut pace cu faptul că există suferință ca o stare de fapt.
Mai mult, citind Scriptura într-o formă neutră (fără să doresc să devin creștin sau necreștin) am găsit creștinătatea ca și moralitate este mult mai imorală decât un tiran al secolului XX ar putea fi (sau un împărat roman precum Caligula ar fi fost). Cine știe Vechiul Testament, va spune: vezi că Noul Testament e ceea ce trebuie să crezi. Totuși acesta e problema: creștinătatea e mult mai brutală decât Vechiul Testament. Isus credea că Fiul Omului va veni și va face dreptate pe Pământ. Ca să facă asta, Fiul Omului, un misionar războinic (similar cu Mahomed, dar fără a avea nici o legătură cu acesta) ar stârpi răutatea. Rugăciunea Tatăl Nostru spune exact aceste cuvinte: „să vină Împărăția Ta precum în cer așa și pe pământ”, exact în ideea că Iisus aștepta o Apocalipsă. Această apocalipsă este văzută și în Apocalipsa lui Ioan din Patmos, ce schimbă Fiul Omului (ce Isus îl identifică ca fiind separat de el însuși) cu Isus, ce va nimici răul definit de imperiul roman. Totuși această moralitate sub care oamenii sunt nimiciți și arși după aceea veșnic este mai imorală decât orice poți găsi oriunde. Gândește-te că dacă ești creștin și presupune că ești tipul bun de creștin, ne-eretic, să zicem creștin ortodox (deci ceva de genul unul din 200 milioane, pentru o populație de 7 miliarde) și Dumnezeu te-ar salva, ar însemna că 34 oameni din 35 n-ar fi ars pentru că a crezut ca tine. Și de ce? Că Dumnezeu nu poate ierta pe cineva ce este fiul lui Adam - ce a mâncat din pomul Cunoașterii Binelui și a Răului. Iadul este definit de creștinătate (și acceptat de Islam) ca fiind o modalitate de suferință ce după mine face creștinătatea (și credința în Allah) foarte imorală. Nu îmi pot imagina cineva ce ar omorî și tortura 34 din 35 de oameni că merită să îl slujesc.
Mai mult, știu că nu doar oamenii de lângă mine au suferit, dar o mulțime mult mai mare și mulți au suferit și suferă mult mai mult. Totuși ce trebuie să facem? Să ne rugăm? Cum ajutăm suferința celor ce trăiesc într-o zonă de conflict prin rugăciune? Sau cei ce n-au apă sau mâncare?
Totuși dacă ești creștin și ai armonie în perspectiva creștină, fii creștin. Dar nu fi creaționist, nu are rost. Te minți pe tine și vei minți și pe alții. Dacă voi mai scrie ceva pe blog, vor fi diferite comentarii ale minciunilor unor creaționiști, dar motivația de a schimba creștinătatea din interior nu mai există, dat fiind că nu mai sunt creștin.
