Pentru cei ce au citit acest blog de obicei văd cum creaționiștii arată evoluția ca fiind imposibilă, de aceea recurg la scoateri din context, la redefinirea evoluției, dar de data asta pare ceva diferit. Autorul încearcă să caute răspunsul la diferite întrebări sub natura științei, evoluției și anume (
1):
Cum
a aparut viata? De unde s-a luat informatia genetica (ADN) pentru
aparitia primei celule?
- se știe că anumite molecule organice se pot forma în zone cu amoniac, metan și sub căldură sau create sub o sursă de electricitate (de genul fulgerelor din furtuni)
- acești aminoacizi se știe că se pot recombina să creeze proteine
- anumiți compuși simpli, dintre grăsimi au polaritate electrică ce fac ca ei automat să se organizeze la suprafața lucrurilor ce sunt în interior
Abiogeneza în principiu consideră că o astfel de „picătură cu proteine” avea două proprietăți:
- putea să se auto-replice
- avea un mecanism de izolare ce le face mai rezistente la factori externi
Era „prima celulă”? Depinde de cum e definită. În sensul ce îl înțelegem azi, nu era. ARN-ul când a apărut a trecut o mulțime de timp până a avut mutația să se obțină ADN.
In
ce mod aceasta informatie incontinuu se multiplica si crestea de la
organisme unicelulare la complexe si pana la om?
La întrebarea 2, răspunsul științific ce se știe este duplicarea genetică. E un mecanism ce se știe că apare în genetică. Bineînțeles dacă un creștin își ia libertatea de a defini clar ce este informația. Urmăriți acest articol (
2) să vedeți că a spune că un om are mai „multă informație” decât o plantă sau o ființă unicelulară nu are fundament cel puțin dpdv genetic.
De
ce exista diferite sexe? Pentru ce a aparut morala? De
unde provine constiinta?
De ce există diferite sexe? Deoarece permite un mecanism foarte puternic de adaptare: încrucișarea. Astfel este posibil ca relativ rapid anumite caracteristici nu numai să fie păstrate dar multiplicate. Să dau un exemplu ipotetic ce ilustrează asta. Ființele ce se multiplică asexuat vor crea clone a ființei părinte. Dacă apare un nou microb este o mare șansă că acest microb să poată să ucidă atât părintele cât și toți urmașii. În schimbă, dacă părinții se încrucișează, microbii vor avea mai multe feluri de indivizi ce unii sunt rezistenți la microbi și unii nu (nu la toți, dar de exemplu la diferite forme de gripă). Este clar că dacă am fi avut toți un singur ADN de la care am fi plecat, variațiile noastre ne-ar face mult mai puțin rezistenți. Alt lucru ce se întâmplă mai ales în lumea animală și la oameni, e că anumite forme de încrucișare fac ca indivizii să aleagă partenerul, ceea ce face ca dacă un individ nu e ales, să nu contribuie la materialul genetic al copiilor. Altfel zis: selecția sexuală va alege indivizii ce de obicei sunt (mai) sănătoși. Într-o înmulțire asexuată, indivizii ce nu-s atât de sănătoși, dar pot avea mulți urmași, probabil ar putea face urmași ce concurează pentru aceleași resurse.
De unde morala și de unde conștiința? Există modele evoluționare ce pot explica morala și conștiința, dar acestea nu sunt o parte a evoluției per-se. Dacă moralitatea sau conștiința aduce un avantaj în supraviețuire, va duce la păstrarea acestei caracteristici. Dacă Dumnezeu favorizează oamenii ce cred in El, poate fi o explicație ce poate explica evoluția și credința în Dumnezeu fără nici o contradicție. Excluzând bineînțeles creaționiștii ce cred că Dumnezeu este exact ca în interpretarea lor a Scripturii.
La final blogul concluzionează că un antropologist consideră că știința crează miturile sale:
Renumitul
antropolog Loren
Eisley
scria la aceasta tema urmatoarele. “Dupa
atatea eforturi minutioase stiinta s-a pomenit intr-o situatie
oarecum ambigua: ea trebuie sa postuleze teorii asupra provenientei
lumii vii, confirmare pe care nu poate sa o faca. Stiinta, intodeauna
reprosa teologiei, ca ea se increde in mifuri si minuni, acum insa
singura este nevoita sa creeze propria mifologie…”.
Deoarece nu am citatul în original, cineva va spune că ceea ce voi spune, poate fi greșit. Dar am sa zic ca e foarte improbabil: Loren Eisley nu a răspuns niciodată la „această temă”, anume a avea o poziție teologică. Poziția lui asupra religiei este că ea conține multe incoerențe și anumite părți ale științei (ce nu pot explica toate lucrurile) sunt la rândul lor incoerente (
3). Deci cuvântul
mitologie folosit aici și perspectivele lui mistice, sunt mult mai legate de înțelegerea filosofiei din spatele lor. În fapt de ce să nu citim eseul dumnealui? (
4) Este clar că domnul Loren considera că perspectivele religioase sunt într-un fel în căutarea adevărului.
"I have come to believe that in the world there is nothing to explain
the world." When Eiseley says this he parts company with his scientific
colleagues to consort with the other-wordly and extra-rational mysteries
of art and religion. There is nothing in time to explain time, nor, as
Eiseley goes on to point, is there anything in life to explain life.
A spus-o ca evoluționist? Sigur că nu, a spus-o ca fundament al științei și câteodată că acoperim golurile din cunoaștere cu paradigme greșite.
Ceea ce un creaționist nu ar face e să facă exact ce domul Loren a zis: să considere că cel puțin părți din ceea ce crede el sunt mitologie, mai ales dacă poate fi arătat că este. A fi selectiv cu citatele „evoluționiștilor”, când unii „evoluționiști” nu discută nici măcar despre evoluție, dar de anumite aspecte ale științei. De exemplu nu toate aspectele Big-Bang-ului sunt clar definite și oamenii vor pune câteodată perspective greșite, ce le fac mitologice. Oare a citi selectiv ce zice cineva este corect? A spune că accepți ceea ce zice cineva, când e o critică de bun simț: „toți greșim câteodată”, ca fiind: „doar evoluționiștii au mituri” arată după mine, nu numai lipsa științei, dar că dacă se vrea ca să existe creaționism azi, trebuie să minți, scoți din context din poziția oponentului, doar ca să apari că ai un argument superior.
În fapt aici cred că este partea unde cred că este ușor (deși ia mult mai mult timp) să se scrie un blog despre știință și criticarea creaționismului: tot ce trebuie făcut este să fie găsită sursa, să fie zisă exact în ceea ce conține pentru a se vedea că este greșită, nereprezentată.
Creaționiștii fac exact pe dos, dau nume,
dar nu surse (adică nici măcar ce carte, sau ce din ce aliniat au scos citatul cuiva),
spun concepte dar nu spun definiții, ori spun
afirmații ce nu au legătură cu ceea ce întreabă (cum de evoluția nu explică formarea planetei sau Big Bang-ul), ori spune
aici este o dovadă de speciere și apoi două aliniate mai încolo spune,
această nouă specie nu e specie, e doar o adaptare, deci
oamenii e știință nu au descoperit niciodată speciația (ce nu trec bazele logicii) sau fac atac la emoții, spunând că evoluția justifică (sau a justificat) comportamente precum ale lui Hitler (când în fapt Hitler era creaționist convins), sau că evoluția implică uciderea oamenilor slabi.
E ca și cum ar veni ateiștii și ar folosi astfel de argumente exact pe dos: Hitler și Stalin au fost creștini la un moment dat, au fost pastori ce au ucis în masă (Jonestown din 1978, un pastor a instigat și a ucis o comunitate, incluzând copii), o penticostală a auzit voci și a ucis copii. Sau cum Vechiul Testament instigă la a considera femeia a nu fi mai mult decât măgarul din curtea vecinului, să ucidă persoane ce nu sunt evrei, sau cum un tată își sacrifică fiica deoarece a făcut o promisiune înainte să plece la război. Când le auzi așa, orice creștin ar simți că cel puțin persoana ce citează astfel de surse ar trebui să vadă dacă despre asta este creștinătatea și ar dori ca acea persoană să nu le afirme. Însă se pare în experiența mea, nu am găsit definirea evoluției sau înțelegerea ei pe nici un sit creaționist. Doar o parodie.
De ce atâta ipocrizie?
Surse:
1.
http://creationismulstiintific.blogspot.com/2013/04/povestea-stiintifica-secolului-xxi.html
2.
http://creationismnestiintific.blogspot.com/2013/04/informatia-adn-intotdeauna-un-mister.html
3.
http://en.wikipedia.org/wiki/Loren_Eiseley#Religion
4.
http://www.enotes.com/loren-eiseley-essays/eiseley-loren