Premiza acestui articol este:
Pentru raspunsul la aceasta intrebare ne vom adresa catre intemeetorul invataturii evolutioniste Charles Darwin. In cartea sa “Originea speciilor” el scria: "Sincer vorbind cel mai absurd lucru poate fi presupunerea, ca pe calea selectiei naturale s-ar fi putut forma ochiul cu toate inventiile sale inimitabile pentru a regla distanta focala, pentru a contola cantitatea de lumina patrunsa si pentru a corecta aberatia sferica si cromatica".
Cu toate acestea, rațiunea mi-a spus că, dacă gradații numeroase de la un ochi perfect și complex la unul foarte imperfect și simplu, fiecare grad fiind util pentru posesorul său, poate fi indicat să existe; dacă, în continuare, ochiul variază doar puțin, și variațiile pot fi moștenită, care este cu siguranță ceea ce se întâmplă, și în cazul în care orice variație sau modificare în organe să fie vreodată utile pentru un animal în schimbării condițiilor de viață, atunci dificultatea de a crede că un ochi perfect și complex ar putea fi format prin selecție naturală, deși pare imposibil în imaginația noastră, cu greu poate fi considerată reală. Cum un nerv devine sensibile la lumina, cu greu ne privește mai mult de modul în care viața a apărut, dar eu pot remarca faptul că mai multe fapte mă face să bănuiesc că orice nerv poate deveni sensibil la lumină, și de asemenea la acele vibrații grosiere ale aerului, care produce un sunet. (Darwin 1872, 143-144)
Acum Darwin, poate ar fi greșit în ceea ce a presupus, dar indiferent de presupunerile lui, Darwin este cel puțin 140 de ani în urmă cu descoperirile științifice. Totuși, cum a apărut ochiul și dacă noi avem un ochi atât de bun ce procesează „1,5 milioane de imagini, inainte ca ele sa fie transmise la creer cu ajutorul a 137 milioane de terminatiuni nervoase” (citat din același articol), cum se poate că Darwin să nu fi avut dreptate.
Tot ce trebuie să facem e să vedem ființe ce sunt similare cu oamenii (voi alege maimuțele) și vom vedea dacă ele văd la fel. Acest articol (2) arată cum multe dintre maimuțele tamarin nu disting bine roș/verde (ceea ce se întâmplă și la oameni, dar mult mai rar). Iar avantajul de a recunoaște culoarea roșie, este importantă pentru o dietă ce distinge fructele ce sunt coapte și aduce un spor în dietă. Deci există ochi în lumea animală ce este puțin mai slab ca al nostru. Apoi dacă mergem să vedem cum ar vedea un câine(3):
De ce nu a lucrat selecția naturală să ofere unor prădători precum câinii avantaje legate în perceperea culorii? Dieta și modul de urmărire a prăzii: oamenii și multe dintre maimuțele similare cu oamenii depind în a alege fructe ce pot fi decise prin culoare ca fiind coapte sau nu (ceea ce oferă mai multe calorii per fruct), pe când câinii vor urmări prada folosind mirosul și auzul ca mod principal de urmărire, ce sunt mult mai bune decât ale omului.
Reptilele văd mai rău decât câinii (4) ce era de așteptat, dar reptilele au caracteristici bazale față de mamifere.
Partea cheie, e că ochiul vertebratelor împarte același defect, numit pata oarbă (5). În fapt, ar fi o dovadă foarte puternică împotriva evoluției dacă ar fi vertebrate cu vedere ce nu au pată oarbă.
Nevertebratele ce au un „proiectant inteligent” și au ochiul definit corect, au toate formele intermediare ce Darwin le-a prezis (moluștele au specii cu doar piele fotosensibilă, sau cu o vedere limitată, până la o vedere excelentă și mai bună decât a oamenilor - deoarece nu au pată oarbă) (6).
Surse:
1. http://www.talkorigins.org/indexcc/CA/CA113_1.html
2. http://news.nationalgeographic.com/news/2003/11/1125_031126_tvmonkeyvision.html
3. http://drsophiayin.com/blog/entry/can-dogs-see-color-and-how-do-we-know
4. http://nationalzoo.si.edu/Animals/ReptilesAmphibians/Exhibit/Topics/reptile_vision.cfm
5. http://en.wikipedia.org/wiki/Blind_spot_%28vision%29
6. https://www.youtube.com/watch?v=7jEhzAn1hDc
No comments:
Post a Comment